Ro  |  En
Noutati
Linkuri www.ancodom.ro
www.insol-europe.org
Evenimente
Home > Evenimente > Noutati
 

Scurt istoric al reglementarilor privind insolventa

23 februarie 2017

Activitatea profesionala a comerciantilor poate genera datorii imposibil de platit la scadenta.In asemenea situatii, legea ofera creditorilor un instrument specilal de acoperire a creantelor asupra debitorului aflat in imposibilitate de a face fata datoriilor-procedura insolventei comerciale.

La inceputurile sale restrans numai la procedura falimentului, tratamentul juridic al insolventei comerciale reprezenta o modalitate speciala de executare silita, urmarind lichidarea actuvului debitorului stingerea pasivului prin plata creantelor.

Termenul "faliment" are o etimologie latina (in latina vulgara fallire insemna a esua, dar si a insela), exprimand incapacitatea de plata a debitorului creata in frauda creditorului.

In antichitate , legile evreilor reglementau o descarcare periodica de datorii a debitorilor, astfel incat comerciantul sa poata porni o noua afacere. In schimb, legile grecilor si romanilor nu au permis un asemenea remediu debitorului imprudent sau ghinionist, acesta fiind considerat infam (pus la stalpul infamiei -pilorium).Ca însemn al dezonorarii sale, tejgheaua de comerciant îi era sparta în public.

Prima procedura colectiva in favoarea creditorilor, prin care acestia erau trimisi in posesia bunurilor debitorului s-a instituit in dreptul roman-missio in possessionem, urmand ca dupa vanzare acestora, venditio bonorum, pretul obtinut sa fie distribuit creditorilor.

Conform acestor conceptii, în evul mediu, institutia falimentului a evoluat pe doua coordonate distincte care s-au mentinut si în legislatiile moderne.

Putem distinge, pe de o parte legile de sorginte anglo-saxona, care au preluat si dezvoltat conceptul mozaic, combinand remediile acordate creditorului cu protectia debitorului, în vederea descarcarii sale de datorii si supravietuirii afacerii .

Legile de sorginte latina, pe de alta parte acorda atentie prioritara protectiei creditorului.Pe langa recuperarea crentelor, legea prevede pentru debitor sanctiuni cu caracter nepatrimonial-interdictii si decaderi de natura a-l exclude pe acest adin circuitul comercial.Cu toate acestea, se facea distinctie între debitorul de buna credinta si cel de rea-credinta, in primul caz atenuand 212e44c regimul raspunderii sau acordandu-i o anumita descarcare de datorii.

Codul comercial roman din 1887 a fost inspirat din Codul comercial italian.Prin caracterul punitiv si infamant al reglementarilor s-a înscris în traditia legilor neolatine.

Potrivit art. 595-888 C.com, falimentul era o procedura de executare silita, fiind caracterizata prin caracterul unitar, colectiv, concursual si egalitar, vizand bunurile debitorului pentru a da satisfactie interselor legale ale creditorilor acestuia.

Caracterul unitar si colectiv rezulta din faptul ca ea se aplica în egala masura fiecareia si tuturor creantelor, reprezentand o aparare comuna a intereselor tuturor creditorilor unui comerciant.

Caracterul concursual al procedurii rezulta din faptul ca aceste creante intra în concurs.Creditorii urmeaza a fi îndestulati, potrivit caracterului egalitar, în aceeasi masura, proportional cu ponderea pe care o are fiecare creanta în pasivul patrimonial, conform ordinii de prioritate stabilite de lege.

Procedura falimentului putea fi initiata la declaratia debitorului, la cererea creditorilor sau din oficiu de catre instanta competenta.

Declararea falimentului implica intrunirea anumitor conditii de fond:calitatea de comerciant a debitorului, natura comerciala a datoriilor si starea manifesta de încetare de plati.Declararea falimentului se face prin hotarare judecatoreasca.

Aceasta sentinta este singura care transforma situatia de fapt a unui comerciant -starea de insolventa într-o situatie de drept-falimentul;ni ci o consecinta de drept falimentar nu se poate deduce decat din existenta unei astfel de sentinte.[1]

Hotararea declarativa de faliment, avand efect constitutiv de drepturi producea atat efecte patrimoniale cat si efecte nepatrimoniale-interdictii si decaderi.

Intregul patrimoniu al debitorului, atat din punct de vedere activ, cat si din punct de vedere pasiv se constituie într-o universalitate juridica:masa falimentului, a carei singura reprezentare, atat contractuala, cat si judiciara, o are în sistemul nostru legislativ judecatorul sindic, care o administreaza sub controlul tribunalului si cu concursul altor organe.[2]

Citeste restul articolului pe scritub.com
 
Suntem membrii: Suntem agreati de: Parteneri:
UNPIRInsol EuropeWarwick Legal Network   AVASANAF   Deleanu